SCORPION  

Amorul vrajitor
                               


Scorpionul guverneaza complexul dragostei, al mortii si al noptii. Animalul insusi e primul care exemplifica toate acestea: se stie ca, dupa dansul nuptial, prinzindu-se cu clestii, perechca se duce sa-si ascunda iubirile intr-o pestera, sub nisip, unde, in intuneric, masculul va fi devorat de femela.

Facind abstractie de latura putin cam prea spectaculara a acestei legi animale, iubirile tipului nostru Scorpion evolueaza in jurul unor asemenea date profunde. Acesta reprezinta adesea un mister pentru celalalt pe care il invaluie in pasiunea sa de nedefinit, la fel cum este un mister si pentru sine, iar iubirea ii da posibilitatea sa se dezvaluie siesi prin mijlocirea propriei sexualitati.

Ca un vulcan care clocoteste in maruntaiele sale, dragostea devine la el o forta imperioasa pe care o traieste ca pe o posesiune, un chin: e o iubire-pasiune, cu inflacarari brutate, o voluptate amestecata cu fericire si disperare, cu saruturi si muscaturi, in cautarea unui absolut - dar care seamana cu o iubire-lupta in care e neaparat nevoie de un invingator si un invins.

O dragoste atit de instinctiva nu se sesizeaza prin ratiune si nu se controleaza: ea nu cunoaste nici ezitare, nici progresie; e din prima clipa orbita si totala si poarta in ea intreaga ei devenire. Incepe prin a fi resimtita in spontaneitatea selectiei amoroase; de la inceput, fiinta iubita are o putere exclusiva si exigenta asupra acestui suflet si devine curind obiectul unic, de neinlocuit, cu sentimentul definitivului. Astfel intilnirea insasi poate sa ia caracterul unei revelatii si sa dea intregul sens existentei. Total in afectiunile sale, prizonier al celui ales, Scorpionul isi va trai deci pasiunea spre bine si spre rau, pe viata si pe moarte.


                                         
Barbatul

Barbatul Scorpion sufera mult mat mult ca oricare altul legea sexului sau; vrea sa fie barbat inainte de a fi individ; afirma in el valorile masculului, hipervirilitatea sa acuzind la maximum, atit calitatile, cit si defectele masculine ale caracterului sau.

Fara a fi un satir dezlantuit sau un mascul imbatat de dorinte in fata oricarei fiinte feminine, el are in singe nevoia, latenta sau manifesta, de a cuceri femeia, cam ca razboinicul ce isi aroga fara mila drepturile cuceritorului. Iar dispozitia sa erotica suscita in femeie propriul ei eros. Luna si Venus nu sint degeaba in cadere si in exil, adica slabe, in zodia Scorpionului. Idealul viril al acestui barbat il opune femeii, il intepeneste si il face dur fata de gratia ei, il impinge sa-i bruscheze sensibilitatea fara menajamente, s-o distruga mai mult decit s-o asimileze, s-o reduca la cheremul lui.

Dragostea il tine prin secretul care ii scapa, prin enigma care nu se lasa elucidata; sa descopere resorturile cele mai intime ale femeii, sa violeze necunoscuta pe care o are in fata, sa atinga revelatia metafizica a dragostei acestea sint obiectele vesnicei sale interogari, sensul propriului sau mister. Dragostea este pentru el o problema asemanatoare, la fel de insondabila ca ea.

Etemul feminin prinde radacina in el la nivelul legaturilor afective pe care le intretine cu mama sa, in cursul perioadei anale: ea era pentru el mama-paianjen, mama-vrajitoare, mama-neagra, adica mama teribila si totusi adorata. De unde stabilirea unei legaturi ambivalente cu femeia care primeste proiectia acestei imagini feminine. Adesea il vedem inclinat sa faca pe bruta, sa raneasca bucuros, ajungind sa fie mai degraba temut decit iubit. Dragostea devine deci mai mult sau mai putin o lupta oculta, un razboi al sexelor, in care se stabileste o relatie oarecum sado-masochista: ocupatia principala a cuplului este de a se face sa sufere unul prin celalalt, razboiul dintre ei sfirsind cel mai adesea in supunerea masochista a femeii, care trebuie da aiba o oarecare vocatie de martira.

"Cea mai mare dragoste e cea care provoaca cea mai mare suferinta, spunea Dostoievski care, evocind legatura sa cu Maria Dimitrievna, preciza: Desi eram absolut nefericiti, nu puteam sa nu ne mai iubim; cu cit eram mai nenorociti, cu atit ne legam mai mult unul de altul. Oricit de ciudat ar parea, asa era."

Desigur, iubirile Scorpionului nu sint nici mai rar si nici mai des patologice decit cele din alte semne zodiacale, dar "nuanta" sado-masochista e frecventa. lar cind aceasta "nuanta" nu apare, pasiunea evoca un fluviu cu ape profunde, tulburate de namoluri. Au loc dezbateri de constiinta, lupte intre senzual si spiritual, furtuni care agita inimi nelinistite, iar sufletele se complac in propriile lor infamii... Sau intilnim fapturi care nu sint iubite si care nu iubesc. Ne gindim la Benjamin Constant (Adolphe) si, mai ales, la lumea romanelor lui Frangois Mauriac (conjunctia Luna-Venus in Scorpion).

Fireste, putem cita cazuri extreme unde, fara nici un echivoc, iubirea si moartea isi dau intilnire. De exemplu, Heinrich von Kleist (cu Mercur in semn, Venus intra in Scorpion in careu cu Pluto si in conjunctie cu Saturn): se stie ca, dupa ce a propus verisoarei lui, de care era indragostit, sa se omoare impreuna cu el, s-a amorezat de o tinara care a acceptat aceasta nunta mortuara. Dar, cum nu exista umbra fara lumina, barbatul sanatos din Scorpion opune tuturor acestor chinuri preaplinul sau de dragoste care, in legatura cea mai de nezdruncinat, face ca inima sa triumfe asupra tuturor supliciilor.

Gelozia poate sa-1 tortureze; cu firea sa banuitoare si suspicioasa, o secreta ca pe o mica otrava zilnica; in felul acesta gaseste mijlocul de a-si face rau siesi si celuilalt. Rezista cu greu tentatiei de a contraria, de a intepa sensibilitatea partenerei sale, si, pina la urma, de a-si nimici iubirea. E deschisa poarta spre furtunile conjugale si manifestarile morbide ale dragostei. Ura se declara si devine implacabila. Veritabil cuib de vipere, acesti amanti isi petrec viata detestindu-se fara a se putea desparti niciodata, fiecare fiindu-i la fel de indispensabil celuilalt.

Desigur, aceste esecuri nu sint rezervate numai Scorpionilor afectati de grele configuratii distonante. In fata unui asemenea infern, Scorpionul "armonios" e capabil sa inalte absolutul care transcende pasiunea sa paminteana intr-o experienta spirituala. Este, in orice caz, unica sa posibilitate de salvare. El isi duce, laolalta, moartea si izbavirea.



Femeia

Legea sexului este la fel de imperioasa la femeia din zodia Scorpionului. Aceasta femeie feminin-erotica practica o arta a seductiei care este o cochetarie perceputa ca agresiune, care mascheaza dorinte instinctive mai mult sau mai putin periculoase. Gasim o minunata ilustrare a acestui tip in personajul Carmen, imortalizat de opera lui Bizet (Soare in Scorpion), anume cind lucratoarea de la fabrica de tigari din Sevilla ii arunca in fata brigadierului Don Jose o floare pe care a muscat-o: Dacd te iubesc, fereste-tel

Acest tip de femeie fatala este absolut potrivita sa "vrajeasca" barbatul care se lasa prins de latura ei masculina. isi are replica moderna in ingerul negru al carui nume este asociat cu moartea: vampa. I se atribuie un farmec feminin narcisiac nesfirsit, de care uzeaza ca sa cucereasca inimile barbatilor intr-un scop crud de sadic.

E momentul sa amintim ca universul animal al semnului este populat de acele femele - scorpioni, paianjeni, insectele calugarite - care nu traiesc decit din prazi vii si pentru care masculul este doar un obiect, atunci cind a incetat sa isi mai implineasca rolul de fecundator. Daca nu reuseste sa scape din imbratisare prin vreo stratagema (oferind un cocolos de hrana care sa o ocupe pe femela lacoma), nefericitul este jertfit apetitului cumplitei sale partenere, iar cind actul s-a consumat, ii lipseste o parte din trup si uneori nu-i mai ramine nimic!

Dar, vrem sa va linistim: "nativele" si chiar si femeile tipic Scorpion au destul de rar "complexul insectei calugarite", Si totusi, nu sint rare cele care se multumesc "sa puna mina" pe barbat ca sa-1 despoaie de prerogativele sale masculine si sa-1 aduca la cheremul lor. Si exista femei care il injosesc, il minimizeaza, il umilesc, il distrug, intr-un cuvint, mai sigur cu duhul blindetii decit cu violenta. Nu intimplator sint multe vaduve printre ele.

"Totusi, jocul femeii din Scorpion este ambiguu. Ea doreste in strafundul inimii si parca fara sa vrea ca barbatul s-o domine; acesta nu are pret in ochii ei decit daca poate s-o "puna cu botul pe labe", intr-atit incit sa devina obiectul lui. Fapt e ca agresivitatea din ea trebuie sa "se manifeste" intr-un fel sau altui, iar datorita ambivalentei, va alege calea activitatii sub aspectul unui sadism dominator (uneori sub aparentele cele mai inselatoare) sau cea a pasivitatii dupa forma supunerii masochiste.

Intr-un stadiu mai acut, intilnim si la femeie complexul iubirii si al mortii, in activ ca si in pasiv. Luna si Ascendentul in conjunctie in Scorpion dominau in tema Violettei Nozieres, victima unui tata libidinos pe care 1-a otravit, ca si in cea a Mariei Vetsera, eroina dramei de la Mayerling, care a acceptat, la nouasprezece ani, sinuciderea impreuna cu arhiducele Rudolf (Scorpion si Marte in Casa a VII-a, cea a uniunilor).

Ca si barbatul, femeia din Scorpion aduce in cuplul pe care il creeaza o nuanta mai mult sau mai putin puternica de sado-masochism: altfel problemele ei amoroase se deplaseaza pe planul conflictelor dintre trup si har.


Problemele lor

Ambivalenta in cadrul sado-rnasochismului este problema principala careia trebuie sa-i faca fata Scorpionul cind intra in joc disonantele. Acest lucru tine de insasi natura inimii lui, care se complace in relatia echivoca a sentimentelor celor mai pure si a dorintelor celor mai nesanatoase si pentru care voluptatea e un soi de agonie, convulsiile, hohotele de plins si furiile fiind comune, atit dragostei, cit si mortii.