|
VARSATOR
Amorul
liber
Complexitatea tipului Varsator apare la lumina
zilei mai ales in domeniul inimii. La el,
sensibilitatea si senzualitatea sint intim legate
de imaginatia care il exalta spre un vis greu de
realizat. Astfei, ii vedem iubind pe altii nu asa
cum sint in realitate, ci asa cum facultatea de
iluzionare ii transfigureaza. Iubirile sale se
inconjoara, cel putin initial, cu o aureola de
miraculos, ca si cum ar avea nevoie de
circumstante stranii, romanesti ori dramatice,
sau de parteneri inzestrati cu un anume prestigiu
personal, a carui autenticitate nu se gindeste sa
o controleze; Varsatorul are nevoie de asta si e
ceea ce intilneste des. Urmarind himera unei
comuniuni ideale, cade usor in capcana cuvintelor
care raspund dorintei sale; crede ce i se spune
si isi construieste prea adesea pe cuvinte sau
impresii visul de fericire. De aceea este, in
general, deceptionat; si, cazind de sus, elanul
sau amoros nu-si revine; doar prietenia il poate
inlocui.
Totusi, cum exaltarea se potoleste o data cu
virste si prin experienta, el se poate intoarce
spre fiinte simple si sincere, mai ales daca au
nevoie sa fie sfatuite, calauzite si il urmeaza
cu incredere, fericirea sa constind in a se
darui, a crea faptura pe care o iubeste dupa
propriul sau ideal. Atunci, legatura lui este
solida si fericita. Este prietenia amoroasa a
unui Pygmalion domolit.
Acesta e procesul clasic al iubirilor unui
Varsator. Ajunge in general la realizarea
"cuplului modern", rezultat al unei
retractari a sensibilitatii profunde, care
renunta intr-o oarecare masura sa se realizeze in
viata, in folosul cautarii unui echilibru, a unei
"fericiri relative" in care visul
sentimental de la inceput nu este decit intr-o
slaba masura angajat.
Cuplul modern, in sensul in care il intelegem
aici, realizeaza mai mult sau mai putin ceea ce
se numeste in mod curent amorul liber. Aceasta
libertate in dragoste este fara indoiala marea
tema afectiva a Varsatorului. In secolul al
XVIII-lea, Varsatorul Marivaux a exprimat-o si
sustinut-o in cadrul moravurilor epocii sale.
Teatrul sau a dus la distrugerea barierelor pe
care societatea de atunci le impunea
sentimentelor, nu era oare una dintre tezele lui
ca iubirea calca in picioare diferentele de
conditie sociala si ca, in pofida prejudecatilor
si educatiei, ratiunea unei fiinte tinere se
clatina in fata incitatiilor firii sale? In
secolul al XX-lea, nativul din Varsator se
elibereaza de normele legalitatii, religiei, si
practica in felul sau amorul liber. Si desi nu
asistam, in cazul lui, la triumful uniunii
libere, avem de-a face in general cu cel al
"cuplului modern", eliberat de
numeroase prejudecati. Rolul de pasare captiva in
casnicie il face pe nativul din Varsator sa
sufere; verighete la deget - daca o poarta _
pierde in ochii sai virtutea de simbol. Este
capabil sa-si apere vulnerabilitatea initiala cu
paravanul unei raceli inghetate, amestecate cu o
cruzime scaparatoare. Prizonier al unui amor
dureros, nu se gindeste decit la fericirea
eliberarii pregatind in tacere acest moment; si,
casatorit, nu se da in laturi de la divort.
Daruieste mai lesnicios ce e mai bun in el unei
comunitati decit unei singure fiinte, ca si cum
ar fi, de exemplu, mai bogat pentru straini decit
pentru familie, pentru prieteni decit pentru
jumatatea sa. In final, este inclinat spre forma
de amor "camaraderie", amor-prietenie,
a carui regula este libertatea respectiva, daca
nu spre tipul de iubire spirituala, intemeiata pe
comuniunea de idei si pe schimburi intelectuale.
In toate cazurile asistam la o intelectualizare a
procesului amoros care pune existenta la adapost
de furtuni si de marile framintari pasionale, in
pofida unor aventuri oricind posibile. Iar
aceasta comportare amoroasa impaca sensibilitatea
cu aspiratiile rationale, mereu exigente, ale
fiintei care simte nevoia sa iubeasca in
luciditate si sa traiasca o existenta la lumina
zilei si constient.
Cum sa nu ne gindim, pentru a ilustra un asemenea
destin sentimental, la iubirile nativului din
Varsator pur care a fost Mozart? Marea pasiune a
vietii sale, care ii angajeaza sensibilitatea cea
mai profunda, este Aloysia Weber, Mozart are
douazeci si doi de ani si ii poarta in inima
imaginea fierbinte. Dar micul monstru care este
Aloysia nu sta mult pe ginduri ca sa distruga
aceasta imagine, pe care si-o faurise Mozart
despre ea si pe care o innobileaza in cursul unei
absente destul de lungi. Atunci suferinta
usturatoare ii deschide ochii; tineretea i s-a
dus, dar a venit eliberarea. Pentru aceasta
eliberare sta martora creatia lui; plecind de la
criza aceasta, intr-adevar, nu exista opera
viitoare al carei subiect esential sa nu fie
lupta prin care un erou se elibereaza de o
pasiune halucinatorie, chiar daca muzicianul
trebuie sa modifice in acest scop datele
libretului. Retragerea sa afectiva il determina
sa se insoare cu sora Aloysiei, Constance Weber,
care ii inspira un soi de amor rational,
intemeiat in parte pe mila pe care i-o inspira
aceasta Cenusereasa. Iubire foarte temperata fata
de cealalta, dar mai "suportabila"
fiind mai putin idealizata, mai aproape de real
si apelind mai mult la nevoia sa de a se darui.
Experienta marii pasiuni? Suferise destul din
pricina surorii mai mari! Dar nevoia sa profunda
de a spiritualiza dragostea ramine latenta,
deoarece, daca marile iubiri sint muzele muzicii,
ca cele ale lui Johann-Christian si
Johann-Sebastian Bach, femeile care ii inspira
lui Mozart un sentiment, Doamna Duschek, Nancy
Storace, Marianne Gottlieb, inspiratoarea
Paminei, Aloysia insasi, sint toate cintarete si,
neindoios, capacitatea lor de a se transpune in
operele lui il atrage mai mult decit farmecul lor
personal: iubirea trecea prin muzica, el nu o
traia decit prin intermediul acesteia, ea fiind
calea prin care, la acest Varsator superior,
terestrul voia sa se inalte pina la ceresc.
Barbatul
In Varsator, mitologia masculina se prezinta la
antipozii temei latine a lui Don Juan. Aici
regasim "exilul", in semnul Soarelui,
simbol viril. Sa ne ferim insa sa-i dam o
semnificatie nefericita, deoarece
"debilitatea" solara nu trebuie
considerata ca atare: daca un barbat nu-si
exercita sau refuza sa-si exercite vointa de
putere asupra femeii, asta nu inseamna ca
virilitatea sa este atinsa, Don Juan fiind
departe de a reprezenta prototipul virilitatii.
Barbatul Varsator simte nevoia sa creeze un
climat de incredere cind abordeaza o femeie,
fiindca stima ei ii este necesara, si daca pune
atita pret pe asta, inseamna ca are o prejudecata
favorabila privind conditia feminina,
dispretuirea sau devalorizarea femininului
neintrindu-i in obiceiuri. Astfel incit nu este
citusi de putin un "cuceritor de femei"
in maniera invingatorului care isi cauta rasplata
ori distractia sau a barbatului
"superior" care forteaza mina, femeii
sovaitoare sau necucerite, pentru a o domina apoi
de la inaltimea sa.
Varsatorului Andre Breton ii datoram cele mai
frumoase pagini care s-au putut scrie in secolul
nostru ca omagiu femeii. In ochii acestuia,
iubirea nu are pret decit in masura in care este
un sentiment liber in care si unul si celalalt
impartasesc spontaneitatea unui elan lipsit de
orice calcul, de orice constringere. Ceea ce
presupune cel putin egalitatea intre parteneri,
dar in aceasta generoasa echitate, iubita este,
cel putin in stadiul idealizarii, supraestimata,
deoarece ii inspira barbatului tot ceea ce Femeia
poate sa aduca frumos si maret intr-un cuplu. In
timp ce Don Juan sfirseste prin a fi doar un
amant singuratic tot reducind prezenta
femininului la cucerirea fugitiva, tipul de
Varsator stie din plin ce are de cistigat daca
abdica de la latura masculina a firii sale; este
in stare sa-si umileasca virilitatea spre a primi
femeia in intregime ca pe o marturie a
recunostintei fata de Dumnezeu. Cel putin,
idealul sau corespunde acestei situatii.
Inseamna oare ca tipul respectiv este un partener
de viata placut? Daca isi mai traieste inca visul
de iubire, e greu de crezut asa ceva. Ceea ce
vrea el atunci, este sa gaseasca toate femeile
intr-una singura: amanta pasionata, eliberata de
prejudecati si de conventii; partenera tandra,
capabila sa creeze un cadru agreabil pentru orele
de destindere; prietena sincera care ii respecta
independenta, gindurile si prieteniile; camarada
oricind gata sa il urmeze in placerile sale
improvizate si ideile sale, chiar extravagante;
copila curioasa de lucrurile care il pasioneaza
pe el... Daca femeia a "blufat" putin
ca sa il seduca, se cuvine ca el sa nu-si dea
seama; ea trebuie atunci sa se apropie cit mai
mult posibil de imaginea pe care i-a prezentat-o
initial, evoluind alaturi de el. Partenera cea
mai adaptata la firea lui este cea care se lasa
cel mai mult prada fanteziei, neprevazutului; ea
vegheaza la confortul de care el se
dezintereseaza destul de usor, fara sa-i impuna
planuri prea precise, proiecte studiate prea in
detaliu, ore de masa riguroase, distractii la
zile fixe... Dumneavoastra, doamna, care v-ati
maritat cu un tip de Varsator, sa nu cirtiti
daca, in cursul unei plimbari, va invita la
restaurant, in timp ce dumneavoastra ati pregatit
masa. Nu refuzati darul neasteptat si inutil pe
care vi-1 propune, in timp ce dumneavoastra
doriti un obiect util. Prefaceti-va incintata
daca cei mai buni prieteni ai lui vin sa sune la
usa in seara cind doreati sa ramineti singura cu
el. Prietenii lui vor trebui sa fie si ai
dumneavoastra si sa aiba acces la el in orice
moment fara ca prezenta lor sa aiba aerul ca va
deranjeaza. Discutiile domestice si chestiunile
banesti ii repugna; vorbiti-i cit mai putin
posibil de grijile dumneavoastra materiale.
Dar, daca are pretentii, are in schimb si acel
dar de nepretuit de a nu amesteca amorul cu
amorul-propriu; abdica fara dificultate de la
orgoliul masculin si nimic nu i se pare mai
prostesc decit vanitatea barbatului in nevoia sa
de a-i fi superior femeii. De aceea multe
probleme, dintre cele mai grave pe care trebuie
sa le rezolve cuplurile, isi gasesc solutia cu
el.
Ramine Varsatorul disonant la care ingerul devine
demon (ne gindim in special la Varsatorul-Rac
Lord Byron); cinic si detasat, este atit de
dezagreabil, incit cauta sa se faca detestat.
Acest neadaptat este un caz destul de curios pe
care o femeie nu-1 poate rezolva decit anevoie;
din fericire e rar.
Femeia
Femeia din Varsator corespunde tipului femeii
moderne in ochii careia emanciparea feminina nu
este un program van; ea nu se teme deci sa
frecventeze cararile neconformiste ale amorului.
Dintre exemplele contemporane care ne vin in
minte, sa le citam pe Colette (Soarele si Luna in
conjunctie in semn), foarte emancipata pentru
generatia ei, si pe Juliette Greco (Soare, Mercur
si Venus in semn).
Nimic din ceea ce pare apanajul sau privilegiul
universului masculin nu-i este indiferent si, mai
putin, interzis chiar, si cu atit mai mult, ceea
ce este indraznet. Desi independenta si
indragostita de aventura nebuneasca, nu este mai
putin feminina, iar sensibilitatea ei profunda,
prea adesea prost cunoscuta, poate sa contrasteze
cu aparenta pe care si-o ia sau care ii e
fireasca.
Atunci cind isi manifesta sensibilitatea, in
detrimentul aventurii personale, idealul ei
masculin este Eroul, barbatul care indeplineste
lucruri marete. Iata-1 din nou pe Stendhal, iat-o
pe eroina din Rosu si Negru, Mathilde de la Mole.
Iubeste in masura in care poate sa admire si
poate avea un veritabil cult pentru partenerul
inaltat prin supraestimare. Dar idealul ei este
pus la incercare in viata de zi cu zi, cind
barbatul nu scapa de micile sale slabiciuni. Ea
le iarta, in pofida exigentelor ei, dar cultul
devine mai putin fervent. Daca partenerul cauta
sa devina "cineva", poate fi sigur ca
va gasi in ea o aliata credincioasa. Mai mult, ea
stie sa descopere talentele, sa dezvaluie
capacitatile, sa presimta posibilitatile si sa le
trezeasca, astfel incit poate sa fie o excetenta
modelatoare a personatitatii partenerului ei.
Problema majora a vietii este sa gaseasca formula
care conciliaza dragostea de independenta si
nevoia de a da, idealul fiind pentru ea sa se
dedice integral partenerului in sentimentul
deplin al libertatii sau in libera
disponibititate de sine, spre a-si asuma aventura
personala.
Problemele afective
Pericolul care il ameninta pe tinarul Varsator de
ambele sexe este, desigur, faptul de a-si
proiecta aspiratiile cele mai elevate asupra unei
fapturi care nu justifica idealizarea al carei
obiect este. Raul vine din aceea ca ii vede pe
ceilalti superiori realitatii. Un prea acut
divort intre imaginea ideala si natura reala a
fiintei iubite duce neaparat la dezamagire, la
deceptie. Aceasta este cauza multor despartiri.
Se cuvine deci sa se acorde o atentie sustinuta
alegerii fiintei iubite, ceea ce reprezinta
piedica primordiala. Ea va putea fi usor evitata
daca se renunta la orice precipitare - o
casatorie incheiata rapid fiind tentatia, dar si
primejdia suprema - in favoarea unei mai
indelungi familiarizari a partenerilor intre ei.
Uniunea o data consumata, se mai pune problema
daca prietenia si dragostea se vor alia sau se
vor ciocni intre ele. Daca nativul nu are o
maturitate afectiva suficienta, risca sa
sacrifice dragostea prieteniei (preferind
prietenii unei legaturi) si sa compromita armonia
casniciei. Retrage aspiratiilor inimii energii
destinate unei pasiuni exclusive, pentru care
renunta la convietuirea intre patru ochi: ideal
politic, sportiv, intelectual...
Dar datorita unor puternice disonante uraniene,
destinul sau amoros este expus instabilitatii,
tribulatiilor si complicatiilor de tot felul.
Cuplul atunci mai mult "schioapata"
decit este modern, traieste nu se stie bine cum,
in asteptarea unei rupturi, pe cit de brutale, pe
atit de neasteptate.
|
|
|